MEDIA LINK BUSINESS

Conceptul de flexibilitate, în ultimii ani, a devenit centrul dezbaterilor privind politicile europene adresate pieţei muncii. Flexibilitatea îi vizează deopotrivă pe angajaţi si pe angajatori reconsiderând regimurile tradiţionale de structurare a timpului de muncă. Avantaje sunt pentru ambele părţi implicate. Astfel, pe de-o parte angajaţii doresc o mai mare flexibilitate reflectată în conturi individuale de munca, diverse tipuri de concedii care sa ia în considerare traseul de viata din ce în ce mai individualizat si divers, iar angajatorii apelează la forme de flexibilizare a timpului de munca pentru a satisface cererile clienţilor, pentru a deveni mai competitivi pe piaţa muncii, pentru a gestiona perioade în care variază necesarul de forţa de munca.

Potrivit cercetării Reconcilierea vieţii profesionale cu familia realizata în anul 2005 de Institutul Naţional de Statistica, pentru un angajat din România, programul flexibil presupune: „sa-si poată modifica orele de începere si terminare a zilei de lucru, cel puţin cu o ora”, sa se poată învoi în anumite zile, daca are nevoie, să îşi poată ajusta programul de lucru („îşi modifica ora de începere sau de terminare a programului de lucru”), în asa fel încât sa lucreze mai puţin în anumite zile, dar sa recupereze orele respective în avans sau ulterior.

Definirea flexibilităţii cunoaşte numeroase variante citate de literatura de specialitate. Una dintre cele mai bune definiri este realizate de Standing, care defineşte flexibilitatea drept gradul ori viteza cu care piaţa muncii se adaptează schimbărilor din societate, celor din economie si ciclurilor de producţie. (Standing, 1999). Flexibilitatea este abilitatea de a răspunde efectiv la schimbarea circumstanţelor.

Proiectul „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinara” îşi doreşte în primul rând să identifice starea de fapt, programul de lucru şi metodele de lucru utilizate, precum şi problemele cu care se confrunta medicii veterinari in exercitarea profesiei inclusiv repercusiunile negative pe care le resimt asupra vieţii familiale şi personale. De asemenea, se doreşte si identificarea metodelor optime de flexibilizare a muncii adaptate specificului profesional, promovarea acestor metode si instruirea medicilor veterinari in FPC si TIC pentru a fi capabili sa facă fata schimbărilor rapide ce au loc în plan socio-eonomic.

Majoritatea studiilor realizate pe angajaţii care lucrează după aceste programe confirmă faptul că aceştia, preferă programul de lucru flexibil celui fix. Dintre beneficiile enumerate de aceştia menţionăm: posibilitatea de a-şi petrece timpul liber fără a mai avea ceva de lucrat şi în această perioadă, reducerea nivelului de stres, şansa de a petrece mai mult timp cu familia, posibilitatea de a avea timp pentru o a doua carieră şi de lua parte la procesul de educare şi învăţare a copiilor.

Crearea condiţiilor flexibile pentru angajarea forţei de muncă este una dintre cele mai aplicate masuri pe timp de criză. Adoptarea Cartei verzi "Modernizarea legislaţiei muncii în conformitate cu provocările secolului 21" de către Comisia Europeana, oferă condiţiile unei dezbateri publice la nivel naţional şi European pe tema potenţialului legislaţiei muncii de a se adapta obiectivelor Strategiei de la  Lisabona de creştere economică prin crearea de noi locuri de muncă. Principalul obiectiv se referă la stimularea dezbaterilor despre flexibilizarea relaţiilor contractual de munca în combinaţie cu dreptul muncii, condiţii care pot facilita crearea de noi locuri de munca si încurajarea formelor de tranziţie de la un loc de munca la altul pe piaţa muncii.

La nivelul tarilor membre ale Uniunii Europene, se pot identifica anumite scheme de flexibilizare a programului de lucru:

• varierea orei la care munca este începuta ori finalizata, este cea mai des întâlnita forma de program flexibil. Aceasta permite doar flexibilizarea programului în cadrul aceleiaşi zile, nu şi modificarea numărului de ore lucrate.

• acumularea unor ore de credit sau debit pe parcursul unei săptămâni ori al unei luni. Unii angajatori o compensează printr-o zi liberă în timp ce alţii nu permit ca orele de credit să fie compensate printr-o zi liberă ci sa fie compensate printr-un program mai redus în timpul altor zile de lucru.

• conturile individuale de munca reprezintă cea mai avansata forma de flexibilizare. Acestea permit ca orele de credit sa fie compensate cu perioade îndelungate de timp liber (uneori chiar de un an).

Formele de flexibilizare a timpului de munca variază nu doar de la o tara la alta, ci si de la un sector la altul, serviciile (50%) fiind mai deschise în comparaţie cu industria (43%). In domeniul medical, forme de flexibilizare a programului de lucru sunt oferite în proporţie de 53% comparativ cu 36% în sectorul construcţiilor. (Working time and work-life balance in European companies, European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, 2006).

In ultimii ani, accentul s-a pus tot mai pregnant si pe asigurarea securităţii locului de munca. Aceasta presupune adoptarea flexibilităţii muncii combinată cu securitatea locului de muncă, binecunoscutul concept de "flexicuritate"

v  Flexibilitatea - se refera la organizarea muncii într-un mod flexibil, care poate dovedi rapiditate, îndeplinirea efectiva de noi sarcini standard, regăsirea echilibrului dintre viata personala si cea a muncii.

v  Securitatea - reprezintă nu doar securitatea locului de muncă, ci si obţinerea de către oamenii a capacităţii ce le permite promovarea şi găsirea de noi locuri de muncă.

Raportul de cercetare al proiectului „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară” ce a fost prezentat public în luna aprilie 2011 a scos în evidenţă şi activitatea sectorului medical veterinar care trebuie să fie disponibil pe parcursul întregii zile, chiar şi în week-end. Acesta atrage după sine un program atipic: ore suplimentare şi munca desfăşurată sâmbăta şi duminica.

Ancheta proiectului „Perfecţionarea resurselor umane din medicina veterinară” s-a derulat pe 3 luni si s-au obţinut informaţii on-line pe site-ul www.edu-veterinar.ro completând un chestionar de la 238 de repondenţi la nivelul întregii ţări. 58% dintre aceştia au fost bărbaţi şi 42% femei, iar pe categorii de vârstă 27% intre 20-30 ani, 38% între 31-40 ani, 28 % între 41-50 ani iar 7% peste 51 ani.

Acest program atipic ridică dificultăţi în armonizarea vieţii de familie cu profesia veterinară, precum şi în identificarea metodelor optime de organizare flexibilă a programului de lucru. 68,07% dintre repondenţi sunt căsătoriţi, 2,10% divorţaţi, necăsătoriţi - 28,15%. Un procent 48,74% nu au copii în familie, iar pe categorii de vârstă a copilului: la 0-3 ani  se încadrează 10,50% din respondenţi, între 4-6 ani un procent de 12,61 % iar pentru 14-18 ani doar 7,98%.

În ceea ce priveşte impactul negativ al desfăşurării activităţii profesionale asupra vieţii de familie doar un procent de aproximativ 32 % declară că desfăşurarea activităţii profesionale nu le afectează viaţa de familie, ceilalţi respondenţi afirmă ca sunt afectaţi intr-o mică măsură (45,8%) sau  mare (20%).

Cei mai afectaţi sunt medicii veterinari din sectoarele de libera practică şi libera practică împuterncită, acestea fiind şi sectoarele în care programul de lucru este cel mai încărcat şi mai variabil.

Peste 60% dintre respondenti au auzit de conceptul „flexibilizarea programului de lucru”. Aproximativ 27% declara ca au cunostinte insuficiente legate de acest concept iar 11% declara ca nu au deloc cunostinte.

În urma analizăriii facilităţilor existente  la nivelul organizaţiei, s-au obţinut următoarele rezultate:

- majoritatea angajatorilor permit ca angajaţii lor să aibă program flexibil 40,76% sau

să se învoiască 32,35% ;- mai puţin de 9% le permit să muncească la domiciliu; sub 3% dintre organizatii oferă sprijin pentru creşterea si ingrijirea copilului.

La întrebarea “Aţi fi deschis(ă) să abordaţi programe de lucru netradiţionale, care credeţi că ar fi cel mai util?”, majoritatea respondentilor se arata deschisi pentru abordarea programelor de lucru netraditionale: Aproximativ jumatate din respondenti ar fi de acord cu un program de lucru flexibil; Munca part-time este apreciata de 17,8% din respondenti in timp ce un procent semnificativ de respondenti se arata interesati si de celelalte tipuri de programe de lucru: flexi-time 13,53 % ( o varietate de aranjamente ale timpului de lucru cu acumulări de ore debit/credit) si teleworking 12,54 % (munca la distanţă sau la domiciliu) iar “Jobs share” (2, 3 persoane part time care îşi împart sarcinile şi retribuţia) este metoda de lucru netraditionala cel mai putin apreciata de respondenti, cu un procent de 8,91%.

Dintre facilităţile considerate cele mai utile in armonizarea activitatii profesionale cu viaţa de familie rezolvarea problemelor personale fara a fi nevoie de invoire, este, într-un procentaj de 29,66%, cea mai apreciata de respondenti, iar 21,38%  au optat si pentru posibilitatea de a-si lua o zi libera in timpul saptamanii cu posibilitatea de a o recupera in weekend.

Majoritatea medicilor veterinari au optat pentru perfecţionarea profesională prin participarea la alte studii dupa cum  urmeaza: 38% calficări, 11% doctorat, 23% master si 28% studii postuniversitare. Peste 92% din respondenţi văd aceaste cursuri de formare profesională ca o dezvoltare pe plan profesional şi doar un procent 2,9% pentru găsirea unui loc de muncă şi 1,68% pentru păstrarea locului de muncă. La intrebarea “În ultimii 5 ani la ce formă de pregătire profesională aţi participat?”: 28.59 % Participarea la cursuri de formare profesională continuă; 21.81% ; Calificare/ instruire la locul de muncă 10,99%. Marea majoritate 63,45% au acoperit costurile de instruire din fonduri personale, 23,11% din plata angajatorului, 11,76% din instruiri gratuite şi 1,68% din sponsorizări.

Prin participarea la cursurile de formare profesională peste 60% dintre medicii veterinari repondenti se declara interesati de obtinerea  titlului de medic veterinar primar, in timp ce doar 18% din totalul repondentilor se declara neinteresati de acest lucru. În ordinea preferinţelor repondenţilor domeniile pentru dezvoltarea carierei sunt: 48,32% asistenţă veterinară –privat 48,32%, igienă şi sănătate publică – administraţie veterinară de stat 8,82%, cerectare –învătţământ 7,56 %.

În privinţa abilităţilor necesare în desfăşurarea profesiei de medic veterinar, au fost considerate importante urmatoarele aspecte, ordonate dupa gradul de importanta dat de respondenţi: Abilitatea de a se face inţeles; Abilitatea de a folosi eficient timpul; Specialist in domeniu; Abilitatea de a lucra in mod productiv cu alţii; Deschidere spre noi oportunităţi; Abilitatea de a lucra sub presiune; Abilitatea de a scrie şi vorbi intr-o limbă străină; Abilitatea de a-şi folosi computerul şi internetul; Abilitatea de a-i mobiliza pe alţii; Abilitatea de a negocia; Abilitatea de a veni cu idei noi şi creative; Abilitatea de a-şi afirma autoritatea; Cunoaşterea altor domenii conexe; Abilitatea de a face prezentări in public; Disponibilitatea de a pune sub semnul intrebării ideile proprii şi ale altora; Abilitatea de a scrie rapoarte, memorii sau documente 

Respondentii înteleg importanta problemelor legate de management, astfel ca pe primul loc ca importanta plaseaza comunicarea cu clienţii, drept una dintre abilităţile necesare a fi dezvoltate pe viitor. In privinta planificărilor si a leadership-ului, acestea se situeaza pe ultimele locuri in ordinea importanţei.

În ceea ce priveste cunoştinţele minime de management (planificare personal, gestionarea timpului şi comunicarea cu clienţii) este importanta incurajarea dezvoltarii acestor aptitudini si abilităţi de către toţi medicii veterinari, atât pentru desfăşurarea în bune condiţii a activitatii profesionale in contextul socio-economic actual, cât şi pentru a permite implementarea cu succes a flexibilitatii programului de lucru şi a conceptului european de armonizare a muncii cu viata de familie.

In privinţa facilitaţilor considerate a fi cele mai utile in armonizarea activităţii profesionale cu viata de familie, dintre posibilităţile enumerate, medici veterinari trebuie sa îşi dezvolte cunoştinţe minime de management şi leadership în vederea organizării judicioase a activităţilor şi a timpului de lucru. In acest scop ei trebuie sa fie încurajaţi să utilizeze tehnologii care sa le permită o mai bună organizare a activităţii şi dezvoltarea pe plan profesional.

Ancheta a urmărit obiectivul propus al proiectului - identificarea unor măsuri inovatoare de organizare a muncii astfel încât să fie echilibrare responsabilităţile familiare cu cele profesionale, cu accent pe particularităţile domeniului medical veterinar.

Astfel, la capitolul “Utilizarea noilor tehnologii de către medicii veterinari din diferite sectoare de activitate” „Utilizaţi noi tehnologii, programe de soft, etc. în desfăşurarea activităţii?” 52.94  % spun ca utilizează tehnologii moderne, 30,67 % - puţin utilizează tehnologiile, 15,55 % - le utilizează, 0,84 % - nu au nici o calificare. Dintre tehnologiile şi metodele moderne medicii veterinari consideră oportună utilizarea: Programelor computerizate de evidenţa a cazurilor (evidenţă pacienţi, tratamente, stocare date, stocuri materiale, etc.) care oferă posibilitatea urmăririi în timp a cazurilor şi formarea unei opinii de mai mare acurateţe; cărţi electronice cu posibilitate de căutare rapida; agenda electronica; Baze de date, accesare on-line a datelor; Analizoarele de biochimie, hematologie etc.; Kiturile rapide de diagnostic; Ecografie mobila; Linii de diagnostic elisa, microscoape performante cu uv.; Noile metode de diagnostic-microscopie cu camera de luat vederi-examinare endoscopica; Sistemul de identificare si înregistrare a animalelor; Soft contabil; Soft veterinar pentru managementul laboratorului de analize; Tehnologii IT, software divers, tehnologii de comunicaţii mobile; Utilizarea bazelor de date sql, supravegherea epidemiologica a bolilor si crearea hărţilor epidemiologice utilizând geographic information system.

---

Adauga aceasta informatie pe site-urile de socializare